|
Un rol economic important în gospodăriile din comunităţile de rromi îl deţin copiii care participă la sporirea surselor de venit atât prin alocaţia pe care o obţin cât şi prin munca pe care o prestează pentru familiile lor. Astfel, pe lângă o serie de activităţi casnice realizate în cadrul gospodăriei – îngrijirea fraţilor mai mici, curăţenie, tăierea lemnelor, aprovizionarea cu apă – copiii participă alături de părinţii lor la culegerea spre valorificare a unor materiale reciclabile de pe gropile de gunoi (ex. Glina) sau a unor plante de pădure (zmeură, bureţi) ce pot fi valorificate pe piaţă. Condiţiile de viaţă ale copiilor care lucrează pe gropile de gunoi sunt cu atât mai grele cu cât aceştia sunt expuşi mai mult focarelor de infecţie existente într-un astfel de loc.
Concluzia care se desprinde referitor la condiţiile de viaţă ale familiilor rrome, implicit ale copiilor este ca acestea nu s-au schimbat esenţial în cei 8-9 ani de la cercetarea precedentă şi 5 ani de la adoptarea Strategiei Guvernului pentru îmbunătăţirea Situaţiei Rromilor.
Problema locuirii în România a căpătat, în ultimii ani, accente dramatice care în cele din urmă duce la excludere socială.
Această problemă este una foarte gravă, manifestată in diferite forme: lipsa locuinţelor, lipsa actelor de proprietate, spaţii insuficiente sau insalubre, lipsa mijloacelor necesare pentru întreţinerea corespunzătoare a locuinţelor, lipsa interesului din partea autorităţilor pentru sprijinirea rromilor privind accesul la o locuinţă.
Evaluarea condiţiilor de viaţă ale populaţiei de etnie rromă din comunităţile studiate a avut în vedere calitatea locuirii, sursele de venit şi resursele de care dispun membrii acestor comunităţi.
Faptul că în majoritatea cazurilor, aşezările de rromi se află la periferia localităţilor, utilităţile necesare unei vieţi decente lipsesc , de cele mai multe ori, modernizările oprindu-se la marginea cartierelor de rromi. Aceste aspecte ( lipsa unui spaţiu adecvat pentru efectuarea temelor, locuinţa neîncălzită sau chiar neluminată în unele cazuri) influenţează în mare măsură rezultatele şcolare ale copiilor rromi.
Cele mai multe dintre locuinţele ce aparţin persoanelor de etnie rromă din cele cinci comunităţi studiate au în componenţă una sau două camere de locuit. În majoritatea cazurilor aceste locuinţe sunt lipsite de camere de baie şi grupuri sanitare.
Deşi există şi cazuri în care o locuinţă este ocupată de o singură familie nucleară (un cuplu şi copii minori), lipsurile materiale (ale posibilităţilor de construire şi întreţinere a unei case, lipsa terenurilor), dar şi obiceiul căsătoriilor la vârste tinere au condus la generalizarea situaţiilor în care mai multe familii, adesea aparţinând mai multor generaţii, locuiesc în aceeaşi locuinţă, chiar în aceeaşi cameră. Astfel, supra-aglomerarea locuinţelor constituie una dintre principalele probleme ale locuirii în aceste comunităţi.
Într-o singură cameră locuiesc, în cele mai multe cazuri, mai mulţi copii, numărul acestora ajungând chiar la 7 -8. Aceşti copii nu beneficiază de condiţii normale pentru a învăţa sau a-şi face temele atât datorită lipsei spaţiului cât şi a dotărilor adecvate unor astfel de activităţi.
Un aspect important al calităţii locuirii îl reprezintă accesul la reţelele de utilităţi publice sau modalităţile de aprovizionare cu apă şi de încălzire a locuinţei.
Accesul la electricitate constituie un aspect problematic pentru o parte a membrilor comunităţilor ale căror locuinţe nu beneficiază de curent electric. Astfel, în cel puţin trei din cele cinci comunităţi cuprinse în studiu (Coltău, Mangalia, Balta Arsă) există gospodării care nu beneficiază de această utilitate. Chiar şi în cazul unora dintre gospodăriile care au tras curent electric în locuinţă se pune problema modului de conectare la reţeaua de electricitate. În situaţiile în care nu există posibilitatea încheierii unui contract cu firma furnizoare, în special din cauza lipsei unui act de proprietate a locuinţei, există practica conectării la reţeaua de electricitate prin cabluri trase ilegal de la rude sau vecini. Uneori aceste cabluri sunt trase pe distanţe de două –trei sute de metri şi cuprind un mare număr de gospodării (ex. comunităţile din Coltău, Maramureş).
Accesibilitatea surselor de apă potabilă în comunităţile de rromi este deficitară şi constituie unul din principalii factori ce favorizează apariţia cazurilor de îmbolnăviri la nivelul acestei populaţii, atât în cazul comunităţilor rurale, cât şi în cazul celor urbane (ex. comunitatea de rromi din Mangalia). Pentru cele mai multe gospodării sursa de apă este situată în afara locuinţei, doar o mică parte dintre acestea având acces la apă potabilă în propria locuinţă. Există situaţii în care pentru a ajunge la o sursă de apă potabilă familiile de rromi sunt nevoite să parcurgă distanţe relativ mari, chiar câte 2 km. Nu în ultimul rând, se pune problema calităţii apei utilizate pentru consumul curent. Locurile ce servesc deopotrivă procurării apei şi spălării constituie surse de îmbolnăvire pentru cei care le utilizează.
Cauzele acestei situaţii ţin pe de o parte de amplasarea comunităţilor de romi în cadrul localităţii, majoritatea fiind situate la periferia acestora, în zone în care nu există reţea de alimentare cu apă, iar pe de altă parte de lipsa resurselor financiare ale gospodăriilor de romi necesare investiţiilor în locuire.
Modul de încălzire al locuinţelor constituie un alt aspect problematic în comunităţile de rromi. Cele mai multe dintre locuinţe sunt încălzite cu ajutorul sobelor. Membri gospodăriilor de romi sunt nevoiţi să-şi procure zilnic, practic de pe o zi pe alta, sursa necesară încălzirii locuinţei. În lipsa resurselor financiare cu care ar putea achiziţiona lemnele pentru foc, familiile de romi utilizează frecvent pentru încălzire deşeuri, gunoaie, reziduuri a căror ardere emană gaze toxice ce pot constitui un real pericol pentru sănătatea lor (ex. comunităţile de rromi din Coltău şi Mangalia).
Condiţiile de locuire precare sunt un rezultat atât al sărăciei legate de venituri cât şi un efect şi o componentă a segregării rezidenţiale. Altfel spus, condiţiile de locuit ale populaţiei rrome sunt determinate pe de o parte de accesul redus al acesteia la piaţa muncii, iar pe de altă parte de marginalizarea la periferia localităţilor, unde infrastructura tehnico-edilitară este mult mai puţin dezvoltată. Segregarea, „împingerea” familiilor de rromi către marginea localităţilor are drept consecinţă importantă lipsirea acestor zone de investiţii atât din partea autorităţilor locale, cât şi a indivizilor de altă etnie, în baza prejudecăţilor pe care le au faţă de rromi.
Îmbunătăţirea situaţiei locuirii prin conectarea la reţelele de utilităţi publice este dificil de realizat atât datorită lipsei de resurse materiale ale populaţiei de etnie rromă cât şi absenţei unui statut legal al proprietăţii locuinţelor. Există cazuri de gospodării ce ocupă locuinţe pe care le consideră proprietatea lor deşi nu deţin nici un fel de act asupra acestora. Dincolo de cazurile individuale, există chiar zone rezidenţiale construite pe terenuri ocupate ilegal. Un exemplu în acest sens îl constituie comunitatea din Coltău, unde în acest mod au fost construite o mare parte din casele membrilor comunităţii rrome. Această situaţie este determinată de insuficienta informare a membrilor comunităţii privind procedura legală de construire a unei locuinţe astfel încât o mare parte dintre aceştia şi-au construit case acolo unde au găsit teren liber, cel mai adesea la marginea localităţii. Lipsa statutului legal de ocupare al locuinţelor face dificilă obţinerea actelor de identitate, ceea ce îi exclude pe cei care nu le posedă de la o serie de servicii publice cum sunt cele de educaţie şi sănătate.
Principalele surse de venit ale locuitorilor din comunităţile de romi sunt reprezentate de venitul minim garantat – VMG –, alocaţiile copiilor şi activităţile ocazionale. Pentru o mică proporţie din locuitorii celor cinci comunităţi studiate sursele de venit sunt constituite de salarii, pensii, venituri obţinute din activităţi lucrative şi agricultură.
Ponderea mică a gospodăriilor care obţin venituri permanente, fie salarii, fie pensii, face ca locuitorii acestor comunităţi să fie dependenţi din punct de vedere economic de venitul minim garantat. Nu trebuie neglijat faptul că există o serie de dificultăţi ale acestei categorii de populaţie în ceea ce priveşte accesul la piaţa muncii şi obţinerea unor venituri permanente care să reducă dependenţa de ajutoarele acordate de stat. Una dintre aceste dificultăţi este reprezentată de resursele de capital uman ale membrilor comunităţilor de etnie rromă ca urmare a experienţei educaţionale relativ reduse astfel încât, cei mai mulţi dintre membri acestor comunităţi nu deţin o calificare de bază. Având un nivel de instrucţie redus, adulţii din comunităţile de rromi au puţine ocupaţii aducătoare de venituri stabile. Prejudecăţile angajatorilor vizând această etnie, particularităţile pieţei forţei de muncă (ex. oferta redusă de locuri de muncă la care ar putea avea acces persoane necalificate) reprezintă alţi factori care defavorizează accesul la piaţa muncii.
Îngrijorător este faptul că experienţele individuale negative ale anumitor persoane în încercarea de a-şi găsi un loc de muncă tind să fie generalizate şi determină o atitudine de renunţare la ideea de integrare profesională prin obţinerea unui loc de muncă din partea acestora.
Obţinerea unui loc de muncă în localităţi aflate în proximitatea celei de domiciliu nu este privită ca o soluţie de către membri comunităţilor de rromi, motivaţia fiind în primul rând economică – veniturile obţinute sunt extrem de mici luând în considerare cheltuielile de transport. De aceea, navetismul este extrem de redus în cele cinci comunităţi, fiind considerat neprofitabil.
Deşi unul din factorii care defavorizează accesul la piaţa muncii al acestei categorii de populaţie îl constituie lipsa calificării profesionale, există cazuri în care încercările autorităţilor locale de a oferi cursuri de specializare nu au reuşit să trezească interesul celor vizaţi. O astfel de situaţie a existat în Coltău unde cursurile de specializare realizate de Primărie şi Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă nu au fost finalizate de către nici unul dintre cursanţi. Lipsa percepţiei utilităţii unor astfel de cursuri şi a unei perspective de angajare imediată ar putea constitui factori ai eşecului unor astfel de iniţiative.
Dispariţia activităţilor tradiţionale, lipsa unor venituri permanente sau a insuficienţei acestora în raport cu necesităţile gospodăriilor determină ca o mare parte a membrilor comunităţilor să desfăşoare activităţi ocazionale, sezoniere. Fluctuaţia veniturilor obţinute din activităţile sezoniere este relativ ridicată de la un anotimp la altul, astfel încât vara şi toamna acestea sunt mai ridicate şi extrem de diminuate iarna.
Reprezentanţii administraţiilor publice locale şi elitele rromilor la nivel local par să perceapă că principale probleme ale rromilor sunt cele legate de veniturile scăzute, lipsa locurilor de muncă şi slaba participare pe piaţa forţei de muncă. Un rol important în ierarhia problemelor percepute de elitele locale îl deţin şi condiţiile de locuit precare incluzând materialele din care sunt construite locuinţele şi dotarea cu utilităţi. Una din soluţiile de rezolvare a problemelor locative menţionată de reprezentanţii autorităţilor locale o reprezintă construirea de locuinţe sociale.
Concluzia care se desprinde referitor la condiţiile de viaţă ale familiilor rrome, implicit ale copiilor este ca acestea nu s-au schimbat esenţial în cei 8-9 ani de la cercetarea precedentă şi 5 ani de la adoptarea Strategiei Guvernului pentru îmbunătăţirea Situaţiei Rromilor.
În finalul acestei analize putem sintetiza următoarele :
• principalele surse de venit sunt reprezentate de VMG, alocaţiile copiilor şi veniturile ocazionale;
• lipsa unor locuri de muncă stabile şi slaba participare pe piaţa forţei de muncă reprezintă principala problemă percepută atât de membrii comunităţilor cât şi de reprezentanţi ai autorităţilor locale şi elitele rromilor la nivel local;
• una din dificultăţile integrării pe piaţa forţei de muncă a membrilor comunităţilor de etnie rromă o reprezintă resursele de capital uman ca urmare a experienţei educaţionale relativ reduse;
• o problemă importantă a gospodăriilor de rromi o reprezintă lipsa resurselor materiale cum sunt proprietăţile aducătoare de venituri ce ar putea contribui la obţinerea unor produse pentru asigurarea consumului de subzistenţă;
• influenţa negativă a acestor probleme asupra dezvoltării şi educaţiei copiilor rromi.
Concluzii şi recomandări
Soluţiile problemelor legate de condiţiile de locuire precum şi a celor ce privesc sursele de venit şi resursele gospodăriilor din comunităţile de rromi ar trebui orientate spre:
• creşterea accesului gospodăriilor la utilităţi (surse de apă, curent electric, încălzire);
• construirea de locuinţe sociale destinate familiilor de etnie rromă;
• creşterea gradului de informare privind modalităţile şi practicile legale de construire a unei locuinţe;
• împroprietărirea cu pământ;
• creşterea accesului la piaţa muncii prin promovarea unor măsuri active (cursuri de pregătire profesională, facilitarea obţinerii unor locuri de muncă).
Cercetarea şi raportul au fost realizate de o echipă comună Salvaţi Copiii şi Agenţia de Dezvoltare Împreună, cu sprijinul unor cercetători locali:
Cristina Dâmboean
Georgiana Toth
Gelu Duminică
Irinel Marius Ştefan
Andrei Constantin
Elena Dobre
Ionela Cristea
Cristina Ambruş
Ionela Aparaschivei
Gabriel Vulpe
Maricica Oprea
Miralena Mamina
Coordonator: Gabriela Alexandrescu, Preşedinte executiv Salvaţi Copiii
|
